miercuri, 27 noiembrie 2013

un foc nestins...



Mă-nfior ades în vremuri
Ce timpu-n loc vor să-l oprească,
Răscruci de gând, popas stingher
Lumina-n mine fă să crească.
În ceas tăcut, sol nevăzut
De dincolo de infinituri,
Trimite grai celui ce-i „mut”
Și-mbracă-mă ca-n alte timpuri.
Dă-mi din înalt puteri cereşti,
dă-mi haina sfânt-a proorociei,
Fă să cunosc ce-i neştiut,
Mesaj să-i fiu vremelniciei.
Mi-e inima un foc nestins
Cînd graiu-n mine nu-i „aprins”.
Powered By Blogger

Dar ei nu cunosc gândurile Domnului, nu-I înţeleg planurile

El se va înfăţişa, şi va cârmui cu puterea Domnului, şi cu măreţia Numelui Domnului, Dumnezeului Său: vor locui liniştiţi, căci El va fi proslăvit până la marginile pământului.

visteria inimii

ogorul evangheliei