Istoria lumii era pe sfârșite în viziunea lui Ioan.
Evenimentele finale vor avea loc.
După ce necazurile s-au terminat, pământul se va pregăti de o mie de ani de pace.
Ca să fie posibilă acea pace, cineva trebuia legat.
Ioan a văzut un alt înger, dar se pare că acest înger a mai trecut pe lângă Ioan.
În capitolul 12, Adâncul a fost deschis.
Demonii au hoinărit în voie pentru mii de ani, dar în timpul Mileniului, diavolul va fi încuiat în Adânc.
Interesant că nici cheia de la iad nu e în mâna diavolului, ci Dumnezeu o are și El a dat-o îngerului, care va sigila pentru o mie de ani pe toți locuitorii adâncului.
De mai multe ori, Ioan a văzut îngeri care au îndeplinit ceea ce Dumnezeu le-a dat de împlinit.
În acest capitol, Ioan nu a scris unde este Adâncul și cât de adânc este, ci doar că pe lângă cheie, îngerul a avut și un lanț mare.
Desigur că lanțul urma să fie folosit pentru legarea diavolului pentru o mie de ani.
Amileniștii cred că diavolul este legat de la începutul Bisericii, dar Biserica poate spune că diavolul nu a fost legat de loc.
Toți credincioșii ar vrea ca diavolul să fie prins, legat în lanțuri și aruncat în închisoare.
La Golgota, diavolul a fost înfrânt, iar Domnul Isus a biruit. Ca înfrânt, diavolul caută să ne înșele, dă târcoale, dar nu are voie să stăpânească viața celor credincioși.
Noi trebuie să ne împotrivim lui, tari în credință.
Apostolul Pavel a scris că noi trebuie să avem discernământ și să știm planurile celui ce caută să ne facă rău.
Noi nu suntem în necunoștință de planurile lui, și de aceea el e supărat pe noi, fiindcă noi nu-i dăm voie să câștige.
Va veni vremea când noi vom vedea scena aceasta pe care Ioan a văzut-o acum două mii de ani, și ne vom bucura că noi vom intra în Noul Ierusalim, iar diavolul va fi închis în adânc.
Până atunci să ne rugăm ca Domnul să nu ne lase să cădem în ispită și să ne izbăvească de cel rău.
Să nu-i dăm nici un prilej și să nu ne apropiem de lucrările lui, ci mai degrabă să le osândim.
