Aşa este şi cu tine.
Israel a căutat o ocazie să-şi întemeieze neprihanirea înaintea lui Dumnezeu, dar ei nu au primit-o pentru că au căzut.
Dumnezeu a dat acest har celor aleşi.
Ceilalţi au fost împietriţi:
Dumnezeu împietreşte pe cineva dacă nu a mai rămas nici o ocazie să se pocăiască.
Într-o mărturie din Vechiul Testament, Pavel scoate în evidenţă această împietrire.
El citează texte din profeţi (Isaia), din lege (Deuteronom) şi Psalmi. În Isaia şi în Deuteronom Dumnezeu exercită această judecată de împietrire dându-le “un duh de împietrire“.
În Psalmul 69 David cere judecata lui Dumnezeu peste Israel pentru că au respins pe Mesia, Domnul Isus.
Asemenea afirmaţii ni se potrivesc şi nouă.
Noi trăim vremea harului şi ar trebui să-i cerem lui Dumnezeusă-i ierte pe duşmanii noştri.
Aşa a făcut Domnul Isus când era pe cruce:
- “Tată, iartă-i căci nu ştiu ce fac”(Luca 23:34).
De aceea, harul poate fi acum oferit pentru cei mai răi dintre păcătoşi.
Pavel se considera cel mai proeminent exemplu dintre aceştia.
El spune că lui, şeful păcătoşilor, i s-a arătat milă (1 Timotei 1:12-16).
Rămăşiţei i s-a arătat harul prin jertfa Domnului Isus la cruce potrivit alegerii harului.
Dar toţi ceilalţi vor cădea sub judecata pe care Dumnezeu trebuie să o aducă peste ei pentru că L-au omorât pe Domnul Isus.
Era corect pentru poporul Lui pamântesc în Vechiul Testament la fel ca şi în viitor când biserica va fi ridicată, să ceară lui Dumnezeu să pedepsească răul.
Şi Dumnezeu a făcut aceasta.
El este Dumnezeul dreptăţii care va aduce dreptate aleşilor Lui.
(mai târziu când din necazul cel mare Biserica va fi fost răpită şi noi vom fi în cer),rămăşiţa credincioasă va suferi persecuţii teribile şi Domnul Isus se va întoarce pe pământ ca să-i salveze(Zaharia 12:1-4: 14:1-4).
El va judeca astfel pe persecutori.
În mulţi Psalmi, sentimentul credincioşilor din acele zile răsuna cu dorinţa lor pentru răzbunare, implorând pe Dumnezeu să le judece duşmanii.
De fapt aceasta face David aici.
Acum poate te întrebi dacă toate acestea s-au întâmplat lui Israel pentru ai lăsa să cadă .
Încă odată ideea aceasta a fost îndepărtată când Pavel spune:
- “Nicidecum !”.
Ei au căzut ca să fie respinşi.
Dar odată ce au căzut, Dumnezeu a oferit harul Său neamurilor.
El a făcut aceasta ca să provoace pe Israel la gelozie.
Nu trebuie să limitezi termenul gelozie la invidie, de parcă Israel ar invidia naţiunile pentru că harul le-a fost oferit lor.
Sensul este că l-ar face pe Israel să tânjească după mântuirea care a fost oferită neamurilor.
Este bine să realizezi că aceste bogăţii ne-au venit ca o consecinţă a nelegiuirii lui Israel.
Mântuirea nu ne-afost oferită pentru că eram noi mai buni.
Pierderea lui Israel, deşi negativă pentru ei; ei au plecat cu bogăţiilespre lume.
Ce binecuvântare pentru lume va rezulta la întoarcerea şi restaurarea lui Israel.
Apoi binecuvântarea minunată va ieşi din acest popor de care toate neamurile vor avea parte !
Aceasta va fi o situaţie în Mileniu,domnia de 1000 de ani a Domnului Isus (Apocalipsa 20.4).
Deşi Pavel a fost apostolul neamurilor el era strâns legat de aceşti oameni.
Când vorbeşte de unul, aceasta înseamnă că el nu credea că putea să aducă tot poporul la pocăinţă.
El a văzut aceasta ca o glorificare a slujbei sale dacă el putea mântui “ceva” din Israel.
Persoanelecare sunt acum mântuite formează rămăşiţa conform alegerii prin har.
Apoi binecuvântarea minunată va ieşi din acest popor de care toate neamurile vor avea parte !
Aceasta va fi o situaţie în Mileniu,domnia de 1000 de ani a Domnului Isus (Apocalipsa 20.4).
Deşi Pavel a fost apostolul neamurilor el era strâns legat de aceşti oameni.
Când vorbeşte de unul, aceasta înseamnă că el nu credea că putea să aducă tot poporul la pocăinţă.
El a văzut aceasta ca o glorificare a slujbei sale dacă el putea mântui “ceva” din Israel.
Persoanelecare sunt acum mântuite formează rămăşiţa conform alegerii prin har.
Care este atitudinea ta faţă de Israel?
