În 2 Corinteni 5:19 se spune:
-“Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine”. Aceasta nu înseamnă (spune) că întreaga lume a fost împăcată cu Dumnezeu, este adevărat doar pentru cei care recunosc necesitatea lucrării Domnului Hristos de răscumpărare pentru ei.
Nu există o împăcare universală - ca toţi , chiar şi cei răi să fie mântuiţi.
Ideea est eadesea justificată prin:
-“Dumnezeu este un Dumnezeu al dragostei”, dar atenţie, nu te lăsa păcălit de aceastăidee !
Biblia vorbeşte destul de clar despre judecata veşnică (Apocalipsa 20:11-15).
Aceste versete din Romani11 arată situaţia înaintea lui Dumnezeu atât din Israel cât şi din lume.
În acest moment Dumnezeu nu lucrează public cu Israel ca naţiune.
Când Israel va fi din nou acceptat, aceasta va fi “viaţă din morţi”.
O descriere aacesteia se găseşte in Ezechiel 37:1-14.
Dumnezeu doreşte să aibă un popor pe pământ care să-I dea mărturie şisă-I proclame virtuţile.
În trecut Israel a eşuat în a da mărturie doar Dumnezeului adevarat şi nici azi nu face aceasta.
În prezent această mărturie ar trebui dată de creştini.
Dar creştinismul face ceva mai bun?
Pasajul din Romani 11:6 şi mai departe este foarte important.
El te învaţă să înţelegi ceva din relaţia lui Dumnezeu cu creştinismul.
Atât din partea lui Israel, cât şi din partea creştinismului, Dumnezeu a aşteptat mărturie în această lume.
Prin imaginea măslinului şi a ramurilor lui, Pavel arată gradul în care au ajuns.
În versetul 16 citim mai întâi despre “primele roade” şi depre „plămădeală”.
Primele roade sunt cele culese după seceriş.
Ele sunt sfinte,adică separate pentru Domnul.
Din aceste roade, de exemplu primele grăunţe de grâu, se face aluatul.
Aluatul ar fi apărut automat.
Acest gând se referă la rădăcinile unui copac şi la crengile lui.
Aceste două exemple,“primele roade…plămădeala” repectiv “rădăcina…ramurile“ vorbesc de faptul că unde originea este valoroasă,orice iese din această origine tot valoros va fi.
Apoi vedem un măslin sălbatic ale cărui crengi au fost rupte,spre a fi un măslin “altoit” în versetul 24.
Astfel, crengile măslinului sălbatic ar putea beneficia de rădăcina şi grăsimea măslinului cel bun.
În plus, din măslin crengile au fost rupte.
Aceasta s-a făcut pentru a face loc ramurilor care fuseseră rupte din măslinul sălbatic.
După cum vorbeşte Pavel despre crengi, este clar că este limbajul metaforic al oamenilor.
Să ne întoarcem la versetul 16.
Rădăcina reprezintă originea din care creşte ceva şi devine vizibilă pe pământ.
În versetul 17 din următoarea imagine, apare că unele crengi (care vorbescdespre partea necredincioasă a poporului Israel) sunt rupte (vorbind de către punerea de o parte de cătreDumnezeu).
Alte crengi au rămas (vorbind despre rămăşiţa credincioasă).
În locul crengilor care au fost rupte au fost altoite crengile unui măslin sălbatic (vorbind despre credincioşii dintre neamuri).
Ca rezultat, aceste neamuri (care nu aveau nici un drept la nimic) ar putea lua parte la rădăcina şi grăsimea măslinului (aceasta vorbeşte despre dreptul la promisiunile şi binecuvântările care aparţineau lui Avraam şi urmaşilor săi).
Înaintede sfârşitul capitolului 11 din Romani, subiectul este mărturia lui Dumnezeu dată de poporul Israel şi cum îl judecă Dumnezeu.
Atât Israel cât şi creştinismul sunt responsabili pentru mărturia pe care ei o arată despreDumnezeu.
Dumnezeu nu putea menţine pe Israel martor al Său.
Creştinismul l-a înlocuit pe Israel ca martorul lui Dumnezeu pe pământ.
Se ridică întrebarea:
- Creştinii îşi împlinesc sarcina mai bine decât Israel?
Aceasta vom vedea în următorul capitol.
Cum poţi tu proclama virtuţile lui Dumnezeu ?
