Această întrebare primeşte acelaşi răspuns clar prin Pavel.
-”Nicidecum”.
El se poate da exemplu pe el însuşi.
El era un israelit, era sămânţă a lui Avraam căruia Dumnezeu îi dăduse promisiunile Lui.
Era din seminţia lui Beniamin care aproape dispăruse din mijlocul lui Israel, pentru că refuzaseră să judece răul (Judecători 19,21).
Dacă Dumnezeu îşi respinsese poporul, cum de a rămas, un loc pentru Pavel ?
Dar nu, Dumnezeu nu şi-a respins tot poporul.
Dumnezeu Îşi cunoştea poporul mai dinainte;
-necredincioşia poporului nu L-a surprins pe Dumnezeu, i-a fost dată doar ocazia pentru ca să-şi arate harul, într-o manieră foarte evidentă.
Pentru a ilustra aceasta Pavel se referă la ceea ce spune Scriptura despre Ilie (1 Împăraţi 18,19).
De fapt El se referă la Ilie care era un erou pe Muntele Carmel şi care în Numele Domnului Dumnezeu s-a opus falşilor prooroci care aclamau pe Baal ca Dumnezeu.
Oamenii au văzut cum Ilie a câştigat o mare victorie pentru Dumnezeu, în acea zi şi strigau :
-“Domnul este adevăratul Dumnezeu !” (1 Împăraţi 18,39).
Dar puţin mai târziu când Ilie a fost ameninţat cu moartea de Izabela, el a fugit să-şi scape viaţa.
Pierzându-şi curajul a ajuns la Horeb, muntele lui Dumnezeu.
Acolo acest om a acuzat poporul lui Israel.
El a început să spună lui Dumnezeu tot ce făcuseră rău.
El credea că era singurul credincios.
Şi acum ei voiau să-l omoare.
Este acesta un motiv bun să acuzi poporul lui Dumnezeu?
Te recunoşti în aceasta ?
Eu mă recunosc.
Era extraordinar să trăieşti pentru Domnul Dumnezeu şi să fii plin de succes ca Ilie pe muntele Carmel, să aperi cauza poporului.
Ce minunat !
Apoi eşti ameninţat, ridiculizat, batjocorit şi părăsit.
Nimeni nu are grijă de tine.
Ce singur te simţi când eşti părăsit !
“Ei bine” şi spui lui Dumnezeu, “frumoasă treabă, dacă aşa lucrezi, nu mă mai interesează, eu sunt singurul care-Ţi slujesc cu credincioşie.
Ceilalţi nu o iau în serios.
Şi acum ei încearcăsă mă facă să tac.
Şi eşti convins că Dumnezeu acceptă din toata inima.
La urma urmei tu Îi spui doar faptele.
Dar ascultă răspunsul divin:
-mai am 7000 în Israel (1 Împăraţi 19:12).
-Ah !
-Doare !
Dumnezeu are todeauna mai mulţi credincioşi decât tu şi eu.
În cazul lui Ilie erau 7000.
Dumnezeu a spus:
-Am rezervat pentru Mine !
Înseamnă că Dumnezeu a avut grijă de aceasta.
Am aplicat istoria lui Ilie la mine.
Dar scopul citatului din Romani 11 este de a arăta că există o rămăşiţă din poporul lui Israel, pe baza alegerii, în har, chiar dacă nu o vezi, cu aceasta Dumnezeu dovedeşte chiar şi sub judecată.
El trebuie să domnească peste Israel.
Respingerea lui Israel nu este pentru todeauna.
Ca să fie şi mai clar, dacă e o rămăşiţă atunci este har.
Este lucrarea lui Dumnezeu şi nu meritul rămăşiţei.
Ai cunoscut această referinţă la acuzaţiile lui Ilie, el spune :
- „numai eu ...
-“ şi Dumnezeu: “
Mai am …”.
Oricum aceasta n-ar trebui să ne facă să-l sub estimăm pe Ilie.
El rămâne un exemplu de curaj minunat al credinţei.
În final el a stat tare împotriva tuturor preoţilor idolilor, în timp ce nici unul dincei 7000 nu era de găsit (nu a fost de faţă).
De îndată ce a început să se laude pentru credincioşia sa şi a început să acuze pe alţi împotriva lui Dumnezeu, el a fost trântit la pământ de Dumnezeu.
Acuzarea este un păcat care-l facem uşor dar este lucrarea satanei.
În Apocalipsa 12:10 satan este numit “pârâşul fraţilor voştri”.
Dacă vedem necredincioşie la fraţi sau surori să facem ce a făcut Domnul Isus.
El este cel care se roagă pentru noi, mijlocind la Dumnezeu pentru cei care sunt ai Lui, rugându-L să-i ajute ca ei să devină din nou credincioşi.
Citim din nou în Romani 11:1-6.
Ia aminte la rugăciunile tale !
Îi acuzi pe fraţi şi pe surori sau te rogi pentru ei ?
De asemenea ia aminte la conversaţiile tale cu alţii.
Îi acuzi pe fraţi şi pe surori înaintea altora ?
