Sclavia – o realitate dureroasă pentru Onisim
Introducere
Sclavia e o instituţie socială definită de lege şi obiceiuri ca fiind cea mai nedorită formă a servituţii umane.
Caracteristicile definitorii ale sclavilor sunt următoarele:
/ munca sau serviciile oferite de aceştia sunt obţinute prin forţă, sclavii ca fiinţe erau consideraţi proprietatea altei persoane, erau proprietatea stăpânului lor şi ei erau în întregime subiectul voinţei stăpânului lor.
Încă din cele mai timpurii perioade sclavii erau din punct de vedere legal „nişte lucruri” care puteau fi vânduţi, cumpăraţi,comercializaţi, împrumutaţi, daţi cadou sau daţi ca garanţie pentru împrumuturile propriilor stăpâni şi aceasta fără ca să aibă posibilitatea să facă un recurs sau să se împotrivească în vre-un fel.
Practica sclaviei datează din timpurile preistorice, deşi instituţionalizarea a apărut probabil în perioada timpurie a istoriei când dezvoltarea agriculturii a făcut posibilă oorganizare mai mare a societăţii.
De sclavi era nevoie în diferite slujbe în cadrul acestor societăţi, iar sclavii erau obţinuţi prin raiduri sau cuceriri a altor popoare oridin interiorul societăţii când oamenii se vindeau pe ei înşişi sau îşi vindeau familiile pentru a-şi achita datoriile, ori erau înrobiţi ca pedeapsa pentru anumite infracţiuni.
Sclavia în perioada antică
Sclavia era o caracteristică acceptată şi adesea esenţială pentru economia şi societatea tuturor civilizaţiilor antice.
Civilizaţiile Mesopotamiei, Indiei sau Chinei antice îşi angajau sclavii ori la treburile domestice de prin case sau magazine, ori în construcţii sau în agricultură.
Sclavia e o instituţie socială definită de lege şi obiceiuri ca fiind cea mai nedorită formă a servituţii umane.
Caracteristicile definitorii ale sclavilor sunt următoarele:
/ munca sau serviciile oferite de aceştia sunt obţinute prin forţă, sclavii ca fiinţe erau consideraţi proprietatea altei persoane, erau proprietatea stăpânului lor şi ei erau în întregime subiectul voinţei stăpânului lor.
Încă din cele mai timpurii perioade sclavii erau din punct de vedere legal „nişte lucruri” care puteau fi vânduţi, cumpăraţi,comercializaţi, împrumutaţi, daţi cadou sau daţi ca garanţie pentru împrumuturile propriilor stăpâni şi aceasta fără ca să aibă posibilitatea să facă un recurs sau să se împotrivească în vre-un fel.
Practica sclaviei datează din timpurile preistorice, deşi instituţionalizarea a apărut probabil în perioada timpurie a istoriei când dezvoltarea agriculturii a făcut posibilă oorganizare mai mare a societăţii.
De sclavi era nevoie în diferite slujbe în cadrul acestor societăţi, iar sclavii erau obţinuţi prin raiduri sau cuceriri a altor popoare oridin interiorul societăţii când oamenii se vindeau pe ei înşişi sau îşi vindeau familiile pentru a-şi achita datoriile, ori erau înrobiţi ca pedeapsa pentru anumite infracţiuni.
Sclavia în perioada antică
Sclavia era o caracteristică acceptată şi adesea esenţială pentru economia şi societatea tuturor civilizaţiilor antice.
Civilizaţiile Mesopotamiei, Indiei sau Chinei antice îşi angajau sclavii ori la treburile domestice de prin case sau magazine, ori în construcţii sau în agricultură.
