Suntem în zori.

Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului, şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii.
Romani 13:12 ne descrie situația în care trăim în perioada de la învierea și înălțarea Domnului Isus Cristos și până la cea de a doua lui venire.

Pe de o parte încă e noapte, iar pe de altă parte nu s-a făcut ziuă.
Suntem în zori.
 Nu e nici noapte, nici zi.
Orice înțelegere corectă a realității trebuie să țină seama de acest dat.
Împărăția întunericului încă e prezentă, iar împărăția luminii e deja inaugurată.
Noi trăim în această stare în care cele două veacuri ale mântuirii se suprapun:
-cel vechi trece,
-iar cel nou e inaugurat.

Datorită acestui fapt creștinii experimentează tensiunea escatologică.
 Pe de o parte căile vechi doresc să revină, iar pe de altă parte puterile veacului viitor sunt la lucru.
 Păcatul, firea pământească, legea, moartea mai au ceva de spus.
Duhul, harul, îndreptățirea, viața încep să se impună tot mai mult.
Răscumpărarea, ispășirea, iertarea, au fost realizate în întregime pe cruce, dar implementarea lor în viețile oamenilor este gradată.
Ascultarea credinței este partea noastră în acest proces al mântuirii.
 Răscumpărarea trupurilor noastre va avea loc doar în ziua de pe urmă.
De aceea cele mai importante lucruri în viața de acum sunt credința, nădejdea și dragostea.
Credința ne ancorează în lucrarea mântuitoare realizată de Cristos, nădejdea ne leagă de împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu, iar dragostea ne ajută să ne relaționăm plenar la Dumnezeu și la oameni.