În lacrima tãcerii, ivitã printre gene
Ascunse sunt suspine, ce inima le cerne.
Închisã este noaptea amarã de întrebãri
Aprins e încã focul atâtor frãmântãri.
În palida odaie, cu amintiri pustii,
Se luptã al meu suflet, încearcã a primi,
Scânteia de speranţã, fãclia de luminã
Ce viaţa mi-o ridicã fãcând-o mai deplinã.
Încrezãtor în Tine, ce morţii îi învii,
Te aşteaptã şi Te cheamã cu dor sã intervii.
Tu sã-mi fii fericirea iubitã de nespus,
Isuse, mã ajutã, precum demult ai spus!
Doar Tu mai ţii la mine, e singurul meu crez.
Nãdejdea ce m-ajutã acum sã înaintez.
Isuse eşti cu mine chiar de mã zbat în greu
Pe drumul Tu m-ajutã sã fiu al Tău mereu-
Iar binecuvântarea ce-atât eu mi-o doresc,
Din Tine fã sã vinã şi eu sã-ţi mulţumesc!
Eşti singurul meu sprijin şi unic ajutor
Puterea ce mã ţine când clipele mã dor.
Eşti farul vieţii mele în furtuni şi-n nevoi
Mereu îmi conduci viaţa ,mă-nalţi printre eroi-
Şi harfa inimii mi-o încălzeşti să-ţi cânt,
Isuse tot mai dulce te aştept să vii curând .
