Romani 7:14-25/Lupta sub lege

În aceste versete vei întâlni pe cineva care se luptă cu Legea. 
El s-a pocăit şi are viaţa din Dumnezeu.
Aceasta este clar în versetul 22 unde se spune că îşi găseşte plăcere în Legea Domnului.
 Un necredincios niciodată n-ar spune asta, dar omul din Romani 7 se luptă cu păcatul care este în el.
 În timp ce se luptă el se scufundă mai adânc şi mai adânc.
 Este ca omul prins într-o mlaştină.
 Când ai rămas prins într-o mlaştină începi să te scufunzi puţin câte puţin. 
Orice încercare de a te scoate singur afară din mlaştină te face să te afunzi şi mai repede. 
Cel care este învăluit în păcat ca într-o mlaştină încearcă să se elibereze din puterea păcatului,ascultând de Legea lui Dumnezeu, dar din nou este învins. 
El întotdeauna face ce urăşte să facă, încercând săfacă ce este mai bine. 
Ţi se pare familiară o asemenea luptă ?
 Eu cred că a te lupta astfel, este o experienţă necesară când tu doreşti cu ardoare să trăieşti armonios cu Dumnezeu şi cu Domnul Isus.

Aceasta nu înseamnă ca te vei lupta tot restul vieţii tale.
Este o scăpare, dar cine nu ştie de acest tip de luptă este doar un creştin superficial.

Acest război te învaţă realitatea dură, că în trupul tău, în carnea ta nu este nimic bun.
 Cum începe acest  război ? 
Începe cînd legea este folosită incorect. 
Atunci ce poţi face cu legea ? 
Într-un sens general tu ştii că   legea este spirituală, adică legea te orienteaza către Dumnezeu şi-ţi spune cum să-I slujeşti.

De ce nu reuşeşti ?
Pentru că eşti carnal vândut păcatului.

Iată de unde vin necazurile.
Tu nu poţi face aceasta, ţi-ar place să-I slujeşti lui Dumnezeu, dar nu o faci, ci mai degrabă faci ceea ce urăşti.
 Acestă experienţă îţi spune ceva. 
Dacă faci ceea ce nu vrei, recunoşti că Legea nu este bună, pentru că nici Legea nu vrea ca tu să faci ceva greşit. 
Aşa că tu şi Legea sunteţi în acord.

Atunci trebuie să fie altceva greşit.
 Ei bine este ceva, iar acesta este în tine şi anume păcatul.
 Dar nu poţi învinovăţi păcatul pentru răul pe care-l faci pentru că este greşeala ta când laşi păcatul să te folosească.

Aceasta este pentru că tu nu ai în tine puterea de a te împotrivi păcatului. 
Tu vrei să faci ce este bine dar în trup (în firea veche păcătoasă) nu este nimic bun. 
Din acest motiv, ajungi la punctul unde greşeşti, dar nu eşti tu acel care face asta ci păcatul care locuieşte în tine. 
Ce experimentezi tu? 
Dacă tu doreşti să faci bine (şi este odorinţă bună), răul e prezent în tine. 
În inima ta te bucuri de legea lui Dumnezeu şi doreşti să trăieşti  în concordanţă cu aceasta. 
Această luptă are loc în mădularele corpului tău. 
În pericol este acel care îşi exercită autoritatea asupra mădularelor tale. 
De la întoarcerea ta la Dumnezeu, mâinile, ochii, picioarele, mintea şi trupul sunt în serviciul lui Dumnezeu (vezi Romani 6), dar în timp ce te lupţi, pare de parcă păcatul încă are putere asupra lor. 
Aceasta te face să te simţi cel mai nenorocit om de pe pământ.

Trupul tău este un trup în care moartea lucrează şi ţi-ar place să fi eliberat. 
Cum se poate face aceasta ?
Observă cuvântul “cine” din versetul 24. 
Este ca unul care umblă prin mlaştini uitându-se în jur după altcinevaca să fie salvat şi să îl elibereze.
 Ochii lui se îndreaptă spre Dumnezeu. 
Aceasta este pentru el sfârşitul luptei.

El vede că Dumnezeu a pregătit deja calea mântuirii prin Domnul Isus Hristos. 
Cine vede aceasta începe imediat să-I mulţumească lui Dumnezeu. 
Ultimul verset dă o concluzie a caracterului celor două firi care există într-un credincios. 
Vei păstra aceste două firi cât timp vei sta pe acest pământ dar aceasta n-ar fi trebuit să fie deranjant, de vreme ce firea veche nu mai are autoritate asupra ta. 
În capitolul următor vei vedea mai multe lucruri pe care Dumnezeu ţi le-a dat ca să duci o viaţă de biruinţă.