slujirea ta

Fiecare să ia seama cum clădeşte deasupra.
 Lucrarea fiecărui copil al lui Dumnezeu poate fi verificată. 
Modul în care se va verifica lucrarea fiecăruia este neobişnuit. 
Nimeni când inaugurează o casă nu o aprinde;
 tai o panglică, te uiţi cât de drepte sunt rosturile, cât de bine se închid geamurile, dar nici de cum nu-i dai foc.
 Calitatea lucrării fiecăruia dintre noi se va vedea dacă trece sau nu testul focului.
Știm că este vorba despre: 
Ziua judecăţii Domnului;
 un text asemănător avem în 2 Corinteni 5.10 
Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata, după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup.
 Aşadar, lucrăm ştiind că vom fi verificaţi, ştiind că tot ce am făcut va fi aprins. 
De aceea, cred că întrebarea cea mai importantă pentru lucrarea fiecărui copil al lui Dumnezeu, trebuie să fie aceasta:
- Oare ce am lucrat va rămâne în picioare după ce i se va da foc?
 Cu ce materiale ar trebui să lucrez?
 Şi cum ar trebui să lucrez? 
Pentru că atunci ce contează cel mai mult este dacă lucrarea mea făcută cu ajutorul lui Dumnezeu va rămâne în picioare.
 Noi ne putem evalua unii la alţii lucrările, şi trebuie să facem lucrul acesta, dar nu trebuie să pierdem din vedere că fiecare dintre noi vom fi evaluaţi de către Dumnezeu, pe care nu-l poate înşela nimeni, şi înaintea căruia nu putem ascunde materialele cu care am lucrat. 
De aceea, uitându-ne cu atenţie la lista aceasta din versetul 12, vedem că ea merge descrescător ca şi valoare a materialelor.
 Începe cu aurul şi se termină cu trestia. 
Oricât de mult am iubi stilul de lucru şi am construi cu materiale din acestea de pe urmă, ele nu rezistă când le aprinzi. 
Ceea ce vrea să spună apostolul Pavel legat de materiale e următorul lucru: 
-Caută să lucrezi ţinând seama de lucrurile care au valoare.
Ține seama de lucrurile care nu se strică, care nu pier, şi lasă la o parte lucrurile care nu durează, care se deteriorează, care se strică! 
Care sunt lucrurile acelea? 
Cu alte cuvinte, în contextul lucrării fiecăruia dintre noi, în trupul lui Hristos, care sunt lucrurile pe care le considerăm a fi de mare preţ? Pentru viaţă, pentru slujire, pentru orice. 
Întrebarea legată de valori este fundamentală.
Mântuitorul în Predica de pe munte ne-a spus un adevăr universal: 
-unde este comoara ta acolo este şi inima ta. 
De aceea este absolut esenţial să mă întreb, ce anume mă captivează? 
Ce mi-a cucerit inima?
 Valorile au această putere, mă gândesc neîncetat la ele. 
Aceasta este prima observaţie legată de valori: 
-valorile cuceresc inima. 
O a doua observaţie legată de valori este că: 
Fiecare om are valorile lui, fie că e tânăr, fie că este bătrân, fie că este bărbat, fie că este femeie. 
Fiecare este cucerit de ceva. 
Valorile pot fi bune sau rele. 
Vă dau un exemplu din cartea Faptele Apostolilor 19 când apostolul Pavel a slujit în Efes împreună cu echipa lui.
 Cei din Efes şi-au dat seama că ceva deosebit de primejdios are loc, oamenii aceştia ne aduc o învăţătură care subminează faima oraşului nostru.
 Noi, cei din Efes, preţuim în mod deosebit un lucru, pe zeiţa noastră şi măreţia ei.
 În Fapte 19 ei strigând câteva ceasuri: 
-mare este Diana Efesenilor! 
Desigur, noi ca şi copii ai lui Dumnezeu socotim că aceasta este o valoare greşită, dar e tot valoare, pentru că a cucerit inima acelor oameni. 
O a treia observaţie legată de valori:
- de multe ori vorbim cu prejudecăţi despre ceva. 
Exemplul potrivit din Noul Testament cu privire la aceasta este în Ioan capitolul 1. 
Cuvântul de acolo spune aşa, Ioan 1.46: 
Natanael i-a zis; 
-Poate ieşi ceva bun din Nazaret?
Vino şi vezi i-a răspuns Filip.
 Știţi ce a vrut să spună Natanael cu aceasta?
 Cei din Nazaret sunt vai de ei, niciodată nu a ieșit nimic bun de acolo. Aceasta ne spune nouă următorul lucru: 
-oamenii se influenţează unii pe alţii când vorbesc despre lucruri de preţ. Noi ne uităm la cei mai bătrâni ca noi, şi căutăm să prindem ceva de la ei. Ne uităm unii la alţii, şi de multe ori luăm valori greşite unii de la alţii. Ultima observaţie pentru început legată de valori este că deşi ni s-a arătat ce este bine, şi ştim ce cere Domnul de la noi, noi nu luăm seama. 
Acesta este un cuvânt din cartea profetului Amos. 
Dumnezeu a descoperit lucrurile lui, cerinţele lui, dar noi nu luăm seama. 
Adesea ni se potriveşte cuvântul pe care-l spune Mântuitorul în Luca 16
 -Ce este înălţat între oameni, este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.
De aceea, în ziua de astăzi, vreau să fim deosebit de atenţi la valorile pe care le avem, la ceea ce îmi cucereşte inima. 
Fie că sunt bune, fie că sunt rele mă duc după ele, şi s-ar putea ca eu să fi luat în inima mea lucrurile pe care oamenii le înalţă, dar care înaintea lui Dumnezeu sunt o urâciune.
De unde a ştiut apostolul Pavel, şi evident ne întrebăm și noi, care sunt adevăratele valori? 
Este nevoie să căutăm şi să citim tot ce spune Noul Testament despre lucrurile de preţ, despre lucrurile care înaintea lui Dumnezeu au valoare, şi pe acelea, şi numai pe acelea, să le luăm şi să le facem valorile noastre şi cu ele să lucrăm pentru ca atunci în ziua Domnului, când Domnul dă foc lucrării mele şi lucrării tale ea să rămână în picioare.
Din cele patru Evanghelii învăţătura cu privire la lucrurile de preţ dată de Mântuitorul, se află în cea mai mare parte în Evanghelia după Matei. De aceea ne uităm acolo la câteva versete esenţiale, versete prin care Mântuitorul ne identifică lucrurile pe care El le consideră de preţ.
 Știm că în timpul lucrări lui, Mântuitorul a fost prins în multe dispute. Avem în Matei 6.26 următoarele cuvinte: 
-Uitaţi-vă la păsările cerului, ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte, oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?
 Fiecare dintre noi este de mare preţ. Mântuitorul accentuează mereu lucrul acesta.
 Ulterior spune când a avut confruntarea cu privire la ce poţi să faci şi ce nu poţi să faci într-o zi de Sabat: 
-Dacă-ţi cade oaia în fântână, ce faci? 
Caz ipotetic; 
evident te cobori şi o scoţi din fântână. 
Mântuitorul întreabă, cu cât mai de preţ este un om decât o oaie? 
Lucrul acesta îl găsim în Matei 12.12. 
Fiecare om are mare preţ înaintea lui Dumnezeu, şi eu trebuie să-l consider ca fiind de mare preţ.
 Numai dacă-l văd aşa pe aproapele meu, eu îl voi iubi, îl voi preţui îl voi ajuta, îl voi sprijini. 
Dacă lucrezi în felul acesta, slujirea ta are şansă să treacă testul.