mesagerul

Căci noi nu stricăm Cuvîntul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi; ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.
Spre deosebire de mulți alții, noi nu facem negustorie cu Cuvântul lui Dumnezeu, ci, din contră, vorbim ca niște oameni sinceri, ca unii trimiși de Dumnezeu, vorbim în prezența lui Dumnezeu, în Cristos.
A transmite Cuvântul lui Dumnezeu este o mare onoare.

 Dumnezeu te foloseşte ca mesager al Său pentru lucruri ce ţin de veşnicie.
În acelaşi timp este o mare responsabilitate.

 Un sol bun este acela care transmite mesajul aşa cum i-a fost încredinţat, fără să adauge sau să scoată nimic din el.
Altfel riscă să fie pedepsit de către cel ce l-a trimis.
Versetul citat prezintă două atitudini opuse.
Unii strică, alterează, modifică Cuvântul lui Dumnezeu.
Istoria e plină de oameni care au stricat Cuvântul lui Dumnezeu.

 Şi în câte feluri nu poate fi stricat Cuvântul lui Dumnezeu?
Unii adaugă lucruri pe care Biblia nu le spune, fie din înţelepciunea sau din prostia lor, fie dintr-un zel religios cu aparenţă de spiritualitate.
Alţii scot din Cuvântul lui Dumnezeu lucrurile incomode sau care nu îi favorizează la un anumit moment dat.
Apostolul Pavel vorbeşte de atitudinea corectă: 

-vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.
- cu inimă curată
fără gânduri ascunse, cu onestitate şi cu dorinţa de a face ca mesajul să fie de folos-
- din partea lui Dumnezeu
-un mesager ar trebui să fie foarte atent la sursa mesajului său. 

Doar ce vine de la Dumnezeu ar trebui să fie deviza lui-
- înaintea lui Dumnezeu
-mesagerul ar trebui să aibă conştienţa că necurmat el e văzut şi auzit de Dumnezeu-
- în Hristos
-în numele şi în slujba lui Hristos şi neapărat în duhul lui Hristos-
Poate mi se pare doar mie, însă văd o prea mare îndrazneală în interpretarea Cuvantului lui Dumnezeu, de la vlădică până la opincă.
Poate mă înşel. 

Bine ar fi.
Declaraţia lui Pavel din acest verset pare să fie o afirmaţie a faptului că el a avut un astfel de sentiment profund de responsabilitate al slujbei sale, şi a influenţei cu privire la destinul veşnic al omului, ceea ce l-a făcut să predice o evanghelie simplă, Cuvântul pur al lui Dumnezeu.
El nu a îndrăznit să-l dilueze cu niciun amestec uman.

 El nu a îndrăznit să predice filosofie, sau înţelepciunea umană.

 El nu a îndrăznit să amestece cu ea concepţii omeneşti. 

El a căutat să prezinte adevărul simplu aşa cum a fost în Isus, şi a fost atât de adânc simţul său de responsabilitate a slujirii, şi atât de mare a fost dorinţa lui pe această temă, că a fost împuternicit pentru a o face şi pentru a triumfa întotdeauna în Hristos.