mare e paguba....

Intimitatea este mai mult decât goliciune trupească.
Implică o goliciune emoţională, o etalare a sentimentelor şi gândurilor ce trece dincolo de suprafaţă şi coboară în adâncimile fiinţei cuiva.
 Adam şi Eva erai goi dar le lipsea cunoaşterea binelui şi a răului, pentru a descoperi că sunt goi şi pentru a le fi ruşine.
Putem spune că ruşinea a venit odată cu cunoaşterea.
Cunoaşterea este ciudată:
- nu doar că ne aduce lumină asupra a ceea ce este rău sau bine, dar ne oferă mijloacele de a judeca pe alţii şi ne umple de frica că putem fi judecaţi.
Orice descoperire de sine ne lasă vulnerabili, ne deschide posibilităţii de a fi judecaţi într-un fel sau altul.
Uite, scrii ceva într-un blog, şi gata!
Te-ai deschis criticii unora, judecăţii altora, sau de ce nu, şi aprecierilor !
Dar când ai scris, pe lângă etalarea acestei „goliciuni”, ai îmbogăţit lumea cu ceva unic, ceva ce nu a existat până atunci!
Unii de frica de a fi ridiculizaţi sau criticaţi nu fac nimic toată viaţa.
Multe daruri rămân astfel ascunse între cutele ştergarelor sufletelor noastre.
În familia lui Dumnezeu, nu ar trebui să fie aşa! 

Oricum, nu de frica criticilor!
Numai că, între creştini se practică criticarea, judecarea şi condamnarea cu o singură bidinea, dintr-o mişcare!
Asta trebuie să se schimbe!
Prea mare e paguba de a nu împărtăşi şi de a nu avea parte de talentele şi lucrarea altora!