Eficacitatea slujirii personale depinde in ultima instanta de calitatea vietii personale. Slujirea crestina este intotdeauna intr-o comunitate.
Noi avem curajul sa ne apropiem de celalalt si sa tinem seama de ceea ce vrea si spune numai daca suntem convinsi ca inima acestuia este curata.
Fiecare suntem doritori ca eventuala deschidere spre cineva sa fie facuta intr-un context al increderii care are la baza lucrarea lui Dumnezeu.
Nici unul nu urmam pe cineva in care nu avem incredere.
Aceasta relationare presupune acceptare la nivelul constiintei in care adevarul vestit si practicat ii leaga pe oameni impreuna.
Si intr-un caz si in celalalt intelepciunea care deriva din frica de Dumnezeu este contextul in care are loc urmarea exemplului cuiva.
Evident ca noi nu ne oglindim doar unii pe altii, ci fiecare oglindeste pe Cristos care este regasit in Scripturi si in viata celuilalt.
Regasirea lui Cristos in viata celuilalt dovedeste adevarul crestinatatii pana la nivel personal.
Acest fapt cand este oglindit inspre perfectiune face ca acea comunitate sa aiba un impact covarsitor in locul in care se afla.
Intrucat Cristosul urmat este un Cristos care sufera, care iubeste, care a devenit sarac pentru ca noi sa fim imbogatiti, care este bun si bland, biserica nu are piedici care sa o poata opri din marturia ei.
