Nu mă mai tem de multele
răscruci
Şi nici de de mult prea grele cruci,
Nu mai văd nori în loc de soare,
Nici nu mai sper speranţa care moare.
Nu mai mi-e frică de-nguste poteci
Nici nu mai caut ape în izvoare seci,
Nu-mi mai doresc dorinţe trecătoare
Şi nu mai vreau plăcerea care doare.
Nu mai salvez ce deja e pierdut,
Nu vreau s-aud şi să n-ascult,
Nu mai visez la vise ce nu se împlinesc,
Nici nu urmez lumini ce mă orbesc.
Nu mai vreau jumătăţi din întreg
Şi nici să scriu cuvinte ce se şterg,
Nimic din ce se arde nu mai vreau.
Vreau doar ascunsă-n Tine să stau.
