A ne obisnui cu un pacat.

A ne obisnui cu un pacat.

 La inceput ne-a deranjat, ne-a mustrat constiinta, ne-a condamnat...vocea Duhului Sfant ne-a vorbit, ne-a invatat, dar daca am ignorat-o pana la urma ne-am obisnuit si e ceva normal; cum sa fie pacat, ca doar nu ma mustra constiinta, nu?

 Dar cum sa ne mai mustre constiinta cand noi suntem obisnuiti cu pacatul acela in viata noastra?
O, Doamne lumineaza-ne mintea si gandurile, inima din nou, si vorbeste-ne iarasi...si deschide-ne ochii sufletului sa vedem cu ce pacate ne-am obisnuit si sa ne debarasam de ele cat mai repede.

Nu ne lasa sa ne inselam singuri, acceptand lucruri care in fata Ta sunt faradelegi, si care ne despart de Tine.
Imi doresc eu sfintenia Domnului Isus Cristos?

 Cu adevarat imi doresc sa fiu sfant?

 Daca da, atunci Doamne vorbeste-ne din nou in privinta aceasta, si descopera ceea ce noi am acoperit cu obisnuinta.
Dumnezeu ne vorbeste, cand intr-un fel, cand intr-altul.

(Iov 33:14)

I-au eu aminte, atunci cand El vine sa ma invete chiar si prin lucruri care par fara importanta?

Sau sunt omul care nu ia seama?
Totdeauna cand ne vorbeste Dumnezeu este important si de mare valoare pentru noi.
Te rugam Doamne, indreapta-ne inimile spre Tine, si fa sa luam bine seama la ceea ce Tu ne vorbesti.