Când atâţia oameni par că se ascund de Tine şi cei mai mulţi se sinchisesc când vine vorba de Tine,eu de ce să tac?
M-aş putea lăuda ca toţi ceilalţi cu toate tâmpeniile de care am auzit şi m-aş putea mândri cu ele,dar nu vreau s-o fac pentru că eu am cu Cine mă mândri.
Nimic nu mă atinge şi nu-mi va fi teamă de criticile oamenilor care îmi vor spune:
"Nu te mai încrede atâta în Dumnezeu, bizuie-te pe tine!"
fiindcă Tu ai spus că blestemată voi fi dacă voi face asta.
Şi de ce nu aş spune şi altora despre Tine când ai făcut atâtea pentru noi,dar mai ales pentru mine?
Tu ai făcut nespus mai mult decât am cerut sau am gândit,şi atunci să-mi fie ruşine cu Tine?
Mai degrabă,ar trebui să mă ruşinez să nu fac vreo prostie,să nu apar acolo unde nu ar trebui să fiu,să nu mă comport ca unii dintre aceia şi să am grijă unde privesc,ce vorbesc şi cum gândesc.
Oamenilor nu mai le prea este ruşine de ceilalţi şi privesc îndurerată cum sute de tineri şi tinere sunt aplaudaţi pentru faptul că se îmbată şi că ajung cu maşina-n copac,cum sunt idolatrizaţi pentru faptul că apar cât mai dezbrăcaţi în lume şi cum WOW-ul bărbaţilor este îndreptat înspre acea femeie care este goală.
Nu am mai auzit de mult un bărbat care să spună:
"Îmi doresc o femeie după care să îmi întorc inima",decât în cărţile pe care le citesc.
Unde sunt acei oameni care nu le este ruşine cu Tine,Tată?
Spune-mi,chiar nu mai există niciunul măcar?
Iar atunci,Tu mi-ai răspuns:
"Ei se ascund dar,Tu nu fă ca ei.".
Iar prin puterea Ta care întrece orice cunoştiinţă,nu mă voi ruşina nicicând de Tine,atât timp cât Tu vei merge în faţa mea şi-mi vei arăta drumul,nu-mi va fi ruşine.
În seara aceasta,am privit cerul.
Mi-ai îndreptat privirea înspre o stea care strălucea şi Te-am auzit spunându-mi ceva.
E secret ce am vorbit noi doi atunci.
Tot ce ştiu este că nu vreau să mă ruşinez cu Tine,aşa cum fac cei mulţi!
Mie nu mi-e ruşine cu Dumnezeu şi atât cât ţine de mine,încerc să le spun şi celorlaţi de El.
Tu ce faci?
