Nu-i așa că uneori e foarte plăcut să te
superi?
Cu toate că omul știe că nimeni nu l-a jignit
cu ceva, că el însuși și-a inventat supărarea și a mințit pentru împodobirea
exagerată a unei singure clipe, că a înflorit unele fapte ca să-și creeze un
tablou cât mai convingător pentru sine, că s-a legat de un cuvânt și a făcut
dintr-o boabă de linte un munte, este primul care se îmbufnează și se enervează
doar ca să-și facă plăcere și ca să trăiască din plin această senzație de
plăcere, ajungând, totodată, să devină dușmanul propriului adevăr.
