neiertarea....

Maniaţi-vă şi nu păcătuiţi”. Să n-apună soarele peste mânia vostră,
şi să nu daţi prilej diavolului
Ef. 4:26-27

Suntem mulţumitori pentru ceea ce avem. Mulţumim pentru lucrurile şi faptele care le primim. S-ar părea să fim fericiţi.
Şi totuşi dacă am întredeschide uşa inimii sau a gândurilor noastre am găsi acolo mici supărări, mici întristări şi poate chiar neiertare.

Vreau să medităm împreună asupra subiectul neiertării (al supărărilor).

Suntem oameni şi trăim într-o fire pământească. Şi totuşi neiertarea este un păcat, o neascultare.

Porunca Domnului spune să iubim aproapele nostru, iar dragostea implică iertare. Deci dacă am încălca porunca iertării, ar fi însemnat că şi domeniul dragostei pentru aproapele nostru scârţîie.
De unde pornesc supărările şi neiertările? Sunt o sumedenie de variante şi surse pentru neiertare, însă eu am să vă prezint doar două.

Prima este lipsa de cunoaştere a personalităţii aproapelui. Oamenii au caractere diferite, temperamente, un mod de gândire diferit. Iar atunci când cineva face o alegere diferită de a noastră, are o părere diferită despre un anumit subiect sau viteza reacţiei la anumite circumstanţe nu coincide cu a noastră; aceasta nu ar fi trebuit să implice supărări sau prejudecăţi faţă de persoanele diferite de noi. Oamenii sunt la fel şi în acelaşi timp cu toţii suntem diferiţi. Ca să putem înţelege oamenii trebuie să-i cunoaştem bine.
Şi totuşi dacă eşti supărat, poate cineva a spus o frază cu care te-a rănit. Nu aştepta să apună soarele. Dute la aproapele tău şi întreabă De ce?
Adesea când cineva ne supără noi începem să analiză singuri toată situaţia şi nu e bine, pentru că începem să gândim în locul pesoanei de alături. Mai bine e să te duci şi să întrebi atunci când nu ai clarităţi. Iar supărarea este un lucru care eu îl asemui cu umbra, umbra care îţi acoperă inima şi aduce frig şi răceală. Iar noi trebuie să ardem pentru Hristos şi pentru aproapele nostru.

A doua sursă este extrem de răspândită măndria. Lucrul cu care creştinii trebuie să lupte zi de zi este mândria. E greu să ierţi pe cineva care te-a supărat, care a greşit în faţa ta şi ti-a călcat orgoliul. Atunci când simţi că ai fost rănit şi o durere extrem de mare te apasă pe inimă aminteşte-ţi de Hristos şi de faptul că păcatul tău personal la apăsat mult mai mult decât ceea ce simţi atunci când aproapele tău îţi greşeşte.
Unicul antidot pentru mândrie este iertarea şi dragostea faţă de aproapele nostru.

Pentru final aş vrea să ştiţi că supărarea şi neiertarea nu este alt ceva decât otrava ce ţi-o administrezi singur cu mâna ta. Viaţa noastră nu are zile, ore şi minute pentru supărare. Astăzi avem atât de multe lucruri de făcut încât nu avem timp de supărare.
Acum trebuie să mergem să încurajăm, să dăruim, să ridicăm, să iubim şi să apreciem oamenii ce ne înconjoară.