cine este aproapele meu?

Ce ai răspunde la această întrebare?
Ar fi posibil să zici: „soţul” respectiv „soţia”, copilul cel mai
ascultător, vecinul care mă ajută mereu, prietenul care niciodată nu m-a contrazis, etc.

Întrebarea a cărei răspuns părea să fii fost necunoscut de
învăţătorul Legii, primeşte o lămurire clară dar greu de aplicat de către cel ce cu atâta perfidie venise la Marele Învăţător pentru a-L ispiti. Răspunsul este relevat prin parabola samariteanului:

„Un om se cobora de la Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tîlhari care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort. (versetul 30)
Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un preot… apoi un levit … care văzîndu-l, au trecut înainte pe alături. Dar un samaritean care era în călătorie, a venit în locul unde era el, şi când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de el, i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el… (versetele 33-34) „Care dintre aceşti trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tîlhari?” „Cel ce şi-a făcut milă cu el,” a răspuns învăţătorul Legii”. „Du-te de fă şi tu la fel !” i-a zis Isus (v.36-37).

Ce avea să facă învăţătorul Legii după exemplul ce i se prezentase?

Dacă pentru cel căzut între tâlhari, samariteanul s-a dovedit a fi aproapele lui, învăţătorul Legii urma sa caute la rîndul său pe cei căzuţi între tâlhari, şi parcurgând paşii samariteanului, să dovedească şi el că este aproapele acestora.