Mi-a fost frică… şi
m-am ascuns.
Amintiri mă scurmă… două zile-n urmă
Eram în grădină , fericire plină
Mă ungea pe creştet ...azi, cu suflet veşted
Lângă pălămidă grasă şi obidă.
Alungat afară cresc o pâine-amară .
O neascultare mi-a
adus pierzare.
Şarpele cu şoapte m-a -nfundat în noapte
Plâng sub clarul lunii… frunza mătrăgunii
Tot mai mare creşte
,dor mă copleşeşte.
Au cuprins scaieţii , arborul vieţii
Spinii cresc în
suflet după-atâta umblet
Sabie de foc mă
opreşte-n loc.
Soarele mă
arde
,vântul taie-n carne.
Stelele mă mustră ... diamante-n lustră
Ciute prind
de veste ;iarba se-ofileşte.
Lacrimi şi sudoare scot dintre răzoare.
Încărcat de vină calc peste sulfină
Şi mă trec fiorii când
s-adună norii.
Orice dimineaţă- mi dă fiori de gheaţă,
Când sunt la amiază foc mă săgetează
Umbra care creşte mă îmbolnăveşte…
Dau să muşc în lut: -Doamne, ce-am făcut?
