Ţine de la Romani 14:1 până la 15:7.
Despre ce este vorba în primul şi ultimul verset ?
Ambele versete spun:
-”Primiţi-vă unii pe alţii”.
Aceasta este important pentru că tu ştii că nu toţi creştinii gândesc la fel despre anumite lucruri.
Pentru a face clar diferenţa, Pavel îi prezintă pe doi credincioşi. Unul este numit slab şi altul tare.
Modul în care credinţa este experimentată nu determină dacă cineva este puternic sau slab în credinţă.
Şi aceasta nu este diferenţa între a fi firesc sau spiritual.
Dacă-i aşa,atunci în acest caz, cel tare ar trăi spiritual şi cel slab ar fi lumesc.
Ceea ce avem aici este influenţa trecutului care poate juca un rol în viaţa creştinului.
Este important să menţionăm că, aceasta arată spre iudeul convertit care încă aderă la anumite reguli din Vechiul Testament.
De exemplu, a mânca sau a nu mânca o anumită mâncare şi a respecta anumite zile ca fiind mai importante decât altele.
În aceste lucruri, credincioşii pot fi slabi.
Acei credincioşi sunt slabi care consideră că ei trebuie să păzească anumite lucruri cu privire la mâncarea dată lui Israel ca hrană.
În plus “cei slabi” sunt creştinii care simt că trebuie să ţină anumite zile sfinte cum făcea Israel.
De exemplu, gândeşte-te la aşa-numitele sărbători„creştine”.
Unii cred în sinceritatea lor, că trebuie să păzească aceste zile.
Astfel, cel slab în credinţă nu este neglijent sau necredincios, ci un creştin meticulos pe calea credinţei.
În contrast, cel tare în credinţă ştie că poate mânca orice, cu excepţia lucrurilor menţionate în Fapte 15:29 şi el ştie doar ziua care este diferită de alte zile pentru creştin şi anume prima zi din săptămână.
În Apocalipsa 1:10 această zi este numită „ziua Domnului” adică ziua care aparţine Domnului.
Depinde de poziţia ta în Hristos cum priveşti la anumite zile sfinte.
Cel care ştie că este o făptură nouă în Hristos nu va face o problemă din mâncare şi zile.
El ştie cum să le clasifice.
Dar nu acesta este finalul problemei.
Importanţa pasajului este cum să acţioneze unul cu celălalt.
Dacă unul are un punct de vedere diferit de al meu, îl dispreţuiesc (când aparţin categoriei celor tari) sau îl denunţ (când aparţin celor slabi) ?
Trebuie să ne acceptăm unul pe altul având în vedere că celălalt face aceasta pentru Domnul.
Acesta este motivul nostru.
Am putea să ne întrebăm ocazional (şi reciproc):
“Fac (sau nu) aceasta pentru Domnul?”
Atunci vom ajunge la o concluzie sigură pentru noi în timp ce alţii pot ajunge la alta.
Toţi trebuie să fie deplin încredinţaţi.
Dacă acceptăm aceasta, nu vor apărea certuri când vorbim între noi de aceste diferenţe.
Toţi sunt responsabili personal înaintea Domnului.
Ai observat de câte ori este menţionat Domnul în acest pasaj ?
Celălalt este sub autoritatea Lui şi nu sub a mea sau a ta, el este slujitorul Altuia şi supus Lui.
Ar trebui să fim fericiţi că dezbatem temele dintr-o aşa perspectivă.
Înclinaţia noastră este să renunţăm la prescripţii şi să încercăm să rezolvăm totul.
Aceasta n-ar mai lăsa aceasta ca un exerciţiu al conştiinţei.
Avem nevoie să stăm lângă Dumnezeu.
Ştiind şi făcând aceasta, am fi ţinuţi departe de o atitudine arogantă.
Nu este scopul nostru acela a-L mărim pe Domnul Isus?
Acest fapteste exprimat în versetul 6, spunând că şi unul şi celălalt “ mulţumeşte Domnului“.
Inimile noastre vor porni spre El şi vom sta laolaltă în prezenţa Lui.
Eşti slab sau tare ?
