De câte ori ai condamnat păcatul cuiva, pentru ca în final să te trezești că l-ai înfăptuit și tu? Și acum nu ai puterea să mergi la cel pentru care ai avut cuvinte aspre și să recunoști că și tu ai ajuns vrednic de batjocură.
Cât de vulnerabili suntem. Acum ne bucurăm fiind pe vârf de munte, fără ca răcnetul diavolului să ne intimideze, iar la momentul următor, credința în Dumnezeu începe să fluctueze și ajungem cu ușurință în valea descurajării. Ce ne facem atunci? Îl strigăm pe Dumnezeu să ne scape? Ne telefonăm prietenii și cu curaj le dezvăluim ceea ce ascunde inima noastră?
Credincioșii adevărați ne vor susține. Vor plânge împreună cu noi, se vor ruga pentru noi, da, ne vor sprijini mâinile pentru ca biruința de care avem nevoie să o putem obține.
Doamne, oare mai sunt oameni cărora nu li se pare prea greu să mijlocească înaintea ta pentru alții? Tu vezi și cunoști totul. Mare ești Tu!
Cu păcatul este o luptă permanentă. Un slujitor al lui Dumnezeu obișnuia să spună: „Nimeni nu este vaccinat împotriva păcatului”. Dacă conștientizezi că este dușmanul care face tot posibilul să te oprească de la a moșteni Cerul, atunci cu siguranță ai lua atitudine față de el. Urăște-l, că altfel îți va distruge viața.
Iubește-L pe Dumnezeu și cu toată puterea, păstrează-te curat!
