N-am gasit inca fericirea......

Se spune ca, odata, un imparat s-a imbolnavit grav. A fost consultat de o multime de medici, dar nici unul nu a reusit sa-i dea vreo sansa de vindecare. In cele din urma a apelat la un intelept modest si smerit, iar acesta i-a spus ca, daca va reusi sa imbrace camasa unui om cu adevarat fericit, se va face sanatos.
Imediat cativa slujitori au fost trimisi in toata lumea sa caute un om fericit, sa-i ceara camasa si sa i-o aduca imparatului.
Acesti slujitori au batut la poarta unui alt imparat si i-au spus:
“Maria ta, nu esti tu cel mai fericit om? Esti doar un imparat puternic. Am vrea sa ne dai camasa ta sa o ducem imparatului nostru.”

“Eu fericit? Nu am fost niciodata. Mereu sunt ingrijorat ca voi fi atacat, ca voi avea razboaie.Sunt nelinistit si nu am niciodata somnul tihnit. Sa stiti ca nu sunt deloc multumit si fericit.”


Acesti slujitori au plecat tristi mai departe.

Au batut la poarta unui om foarte bogat, a unui bancher, si i-au zis:

“Domnule, noi credem ca avand de toate si fiind foarte bogat, tu esti tare fericit. Nu-i asa? Am vrea sa ne dai camasa ta sa o ducem stapanului nostru.”
“Va inselati amarnic daca voi credeti ca eu sunt fericit. Cum as putea fi fericit de vreme ce…

mereu ma tem ca voi pierde banii, sau cineva mi i-ar putea fura. Mereu ma nelinistesc gandindu-ma cum sa-i investesc cat mai bine, cum sa-I fac sa sporeasca mai repede. Ma gandesc apoi cui sa-I las ca mostenire pentru a nu se risipi…. Si mai am multe alte temeri. Va spun ca nu sunt si nu am fost niciodata fericit.”

Slujitorii merg mai departe si bat la poarta unui Filozof celebru.
“Domnule, tu, care ai o faima de om invatat, cu siguranta, trebuie sa fii si tare fericit. Tu cunosti atatea lucruri, ai dezlegat atatea mistere! Nu se poate sa nu fii fericit. Am vrea sa ne dai camasa ta sa o ducem stapanului nostru.”
“N-am gasit inca fericirea. Asa credeti voi ca eu sunt fericit? Va inselati. Cum descopar un adevar, o noutate, mintea mea devine iar nelinistita. Ea vrea altceva, vrea mai mult. Nu am fost niciodata fericit. Credeti-ma!”

Acei slujitori incepeau sa fie descurajati. Nu mai stiau la ce poarta sa bata. Dar le era rusine sa se intoarca acasa fara aceasta camasa, fara sa implineasca aceasta misiune. De aceea, abatuti si obositi s-au retras intr-o padure. S-au asezat langa o coliba, la radacina unui copac batran.

Cum stateau ei langa copac, gata sa adoarma de obositi ce erau, aud cum, din coliba, cineva rostea urmatoarele cuvinte:

“Doamne, ce fericit sunt ca si azi am avut cele de trebuinta vietii mele! Doamne, ce fericit sunt ca si azi am întalnit oameni binevoitori care m-au ajutat! Doamne, ce fericit sunt…..”
Cand au auzit, acei slujitori au navalit în coliba sa vada cine rostise asa cuvinte. Intra inauntru si gasesc un om in genunchi, cu mainile ridicate catre cer, care se ruga. Il intreaba imediat:
“Omule, e adevarat ca esti fericit, asa cum spui?”
“Da, sunt foarte fericit ca azi Dumnezeu m-a ajutat si l-am simtit alaturi. Iar acum ma culc linistit.”
“Am vrea sa te rugam ceva: noi iti platim cat vrei tu, dar da-ne camasa ta. Daca imparatul nostru o va imbraca, se va face sanatos.”

…la care omul din coliba le raspunde: “Dar eu sunt asa de sarac incat…. nu am camasa….”

E o poveste, dar care…. e tare adevarata…. !.

Traim intr-o lume care considera ca toata fericirea depinde de anumite valori materiale.
Traim intr-o lume care alearga innebunita dupa fericire, dar care mereu se declara nefericita.
Traim intr-o lume care cauta fericirea acolo unde nu este.
Traim intr-o lume care minimalizeaza adevaratele valori care fericesc omul: virtutile, Evanghelia,prezenta lui Dumnezeu, credinta, cinstea, caritatea, Biserica.
Ma intreb pe mine si te intreb pe tine: esti fericit? De cate ori in viata ta ai fost cu adevarat fericit? Cat au durat clipele tale de fericire?
Poate ai fost fericit cand erai copil. Dar s-a terminat copilaria. Sau poate si atunci asteptai sa cresti mare si te nelinistea necunoasterea viitorului tau. Poate ti-ai gasit un prieten bun cu care ai împartit totul si ai fost foarte multumit. Dar a venit si ziua in care te-a tradat sau te-ai despartit de el. Si s-a terminat fericirea. Sau poate te-ai intors dupa ani de zile acasa si ti-ai revazut parintii si fratii. Dar dupa cateva zile a trebuit sa-i parasesti din nou si ai plans de durere. Poate ti s-a implinit o mare dorinta. Dar dupa cateva zile ai considerat ca e ceva normal si nu ai mai considerat ca e un mare dar de la Dumnezeu. Sau poate te-ai vindecat de o boala grea. Dar dupa un timp a aparut alta si te-ai intristat din nou. Sau poate nu ai fost fericit niciodata? Mai sunt si astfel de oameni vesnic nemultumiti si vesnic nefericiti.
Si totusi exista oameni fericiti: sunt cei care traiesc o adevarata comuniune cu Dumnezeu, sunt oamenii care gasesc motiv de bucurie în a ajuta mereu pe altii.O iubire adevarata fata de Dumnezeu ne da adevarata fericire. O iubire adevarata fata de cei din jur ne da o adevarata multumire. Cine stie sa traiasca din iubire gaseste adevarata fericire.

Un ateu, un necredincios nu va putea fi niciodata fericit, pentru ca nu l-a gasit pe Dumnezeu, izvorul fericirii. Insa omul sfant va fi mereu fericit pentru ca este, si va fi si în vesnicie, mereu in contact cu marea Iubire, cu Dumnezeu.

Ferice de cei saraci in duh, caci a lor este Imparatia cerurilor!
Ferice de cei ce plang, caci ei vor fi mangaiati!
Ferice de cei blanzi, caci ei vor mosteni pamantul!
Ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire, caci ei vor fi saturati!
Ferice de cei milostivi, caci ei vor avea parte de mila!
Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu!
Ferice de cei impaciuitori, caci ei vor fi chemati fii ai lui Dumnezeu!
Ferice de cei prigoniti din pricina neprihanirii, caci a lor este Imparatia cerurilor!
Ferice va fi de voi cand, din pricina Mea, oamenii va vor ocari, va vor prigoni, si vor spune tot felul de lucruri rele si neadevarate impotriva voastra!
Bucurati-va si veseliti-va, pentru ca rasplata voastra este mare in ceruri; caci tot asa au prigonit pe proorocii, care au fost inainte de voi.