Răspune-mi cu iubire

Doamne, ascultă a mea rugă stingheră și umilă,
Înălțată cu tremur și cu nesiguranță.
Nu Te uita spre mine fără să ai milă!
Răspune-mi cu iubire! 

De Tine-mi leg a mea speranță.
De câte ori îndrept privirea către min’
Îmi vine greu să cred că vorba-mi străpunge-va
văzduhu-nalt,
Că strigătele mele surde răzbi-vor pân la Tin’
Și vei veni spre mine dintr-un salt.
Căci am motive multe să nu mai cred în mine
Când chiar sinceritatea-mi se pare că mă-nșeală.
Mi-e teamă- Îți spun timid printre suspine,
N-aș vrea ca ruga mea să fie vorbă goală.
Doresc un punct de sprijin: unul, numai unul!
Când lumea mea se-nvârte și temeliile se rup,
În mine, Îți spun, Doamne, că nu găsesc niciunul,
În mine nu-i nimic de care cu sufletul să mă apuc.
Și-acum pricep că nu se află în persoana mea
Motiv să mă asculți ori să privești spre mine
Și singurul temei rămâne dragostea
Ce izvorăște nencetat, o, Dumnezeule, din Tine.
De-aceea vreau ca-n ochii mei nicicând să nu depindă
Răspunsul Tău de frumusețea rugii mele,
Învață-mi inima mereu de Tine să se prindă
Și să se țină strâns ca iedera de arbori
‘nălțată către stele!