Multora dintre noi ni s-a întâmplat să facem planuri care au eşuat. La vârsta de 21 ani Abraham Lincoln a eşuat în afaceri, la vârsta de 22 a fost învins într-o campanie legislativă, la 24 a eşuat din nou în afaceri, iar la 26 a suferit din cauza morţii iubitei sale. Mai târziu a avut o cădere nervoasă, a pierdut în cursa pentru ocuparea unui loc în Congres, a pierdut-o şi pe cea de la Senat, a eşuat în efortul său de a deveni vicepreşedintele ţării, la vârsta de 49 ani a pierdut din nou în cursa pentru Senat, iar la vârsta de 52 ani a fost ales Preşedinte al Statelor Unite. Mulţi îl consideră drept unul dintre cei mai buni preşedinţi pe care i-au avut Statele Unite vreodată.
Când eşuăm oamenii se vor uita la noi să vadă cum acţionăm. Adesea suntem judecaţi mai degrabă de ceea ce facem din greşelile noastre decât de greşelile însele. Mulţi dintre noi facem greşeli aşa de mari încât oamenii sunt uneori convinşi că nu suntem în stare de nimic bun. Dar dacă răspundem în mod corect la greşelile noastre, oamenii care se uită la noi de obicei îşi vor schimba părerile.
Deşi nu cred că David a făcut o greşeală, sunt uimit ori de câte ori citesc despre felul în care s-a purtat el. „David ieşea şi intra în fruntea poporului; izbutea în tot ce făcea, şi Domnul era cu el. Saul, văzând că izbutea totdeauna, se temea de el; dar tot Israelul şi Iuda iubeau pe David, pentru că ieşea şi intra în fruntea lor.” (1 Samuel 18:13b-16).
Dacă suntem cu adevărat sinceri cu noi înşine şi suntem gata să ne schimbăm şi să ne pocăim de păcatele noastre, oamenii sunt de obicei gata să ne ierte de ceea ce am făcut. Dar dacă uneori ne reîntoarcem la fostul nostru stil de viaţă, oamenii vor continua să-şi aducă aminte de cine am fost noi în trecut. În momentul acela nu avem pe nimeni pe care să dăm vina decât pe noi înşine. Dacă eşuăm, să ne întoarcem şi să încercăm din nou. Amintiţi-vă că adevăratul
eşec este renunţarea de a lupta mai departe.
Am ajuns să învăţ câteva lucruri despre ce înseamnă eşecul şi succesul. Când mă confrunt cu un eşec am învăţat să mă autoexaminez. Trebuie să fiu sincer cu mine însumi. Câteodată când oamenii se găsesc într-o dispoziţie de a critica vor critica tot ceea ce vor face alţii. Atunci trebuie să facun efort sincer ca să cunosc dacă greşeala îmi aparţine. Dacă am greşit din cauza alegerilor mele defectuoase, trebuie să îndrept tot ceea ce se mai poate îndrepta. Dacă trebuie să cer scuze cuiva trebuie să mă asigur că o voi face. Dacă nu este greşeala mea şi nu pot face nimic în privinţa ei, trebuie totuşi să încerc să fac tot ce-mi stă în putinţă, iar apoi să fiu gata să-i iert pe criticii mei şi sămă umilesc înaintea lui Dumnezeu. Făcând lucrul acesta, primesc puterea de a merge mai departe indiferent de cine sunt acei care mă critică. “Într-adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău? Dar dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu.” (1 Petru 2:20).
În mulţimea de sfătuitori este siguranţă, deci trebuie să ascultăm de cei care ne critică. Oricum, uneori trebuie să ne desprindem de cei care ne critică pentru a putea înainta. Poate că ar trebui să ne ferim să mai primim sfaturi de la cei care ne critică, şi aceasta pentru a nu deveni aşa de descurajaţi încât să nu mai putem face nimic cu viaţa noastră. Lucrul acesta este adevărat mai ales atunci când oamenii se găsesc într-o dispoziţie de a critica, fără ca să ne poată oferi vreo soluţie la problema noastră. Este nevoie de multă înţelepciune pentru a şti cum să ascultăm şi cum să acţionăm.
Partea pozitivă a eşecului este aceea că deseori ne oferă ocazia de a acţiona potrivit data următoare. Trebuie să fim atenţi ca nu cumva să afişăm atitudinea care să arate altora că noi putem face lucrurile bine. Tot ce facem trebuie să fie spre gloria lui Dumnezeu. A face ceva bun de dragul mândriei nu constituie un motiv temeinic pentru a face ceva. Dar a face ceva spre slava lui Dumnezeu constituie un motiv foarte bun pentru a face ceva. Trebuie să fim un popor al integrităţii. Avem nevoie de pace pentru a accepta ceea ce nu putem schimba şi curaj pentru a schimba ceea ce se mai poate schimba.Îndreptăţirea în mijlocul înfrângerii este semnul vizibil al eşecului. O inimă veselă şi acceptarea realităţii constituie antidotul eşecului. Autocompătimirea nu face decât să crească suspiciunile celor din jur. Nu există nicio integritate în autocompătimire.
Marele inventator Charles Kettering a afirmat că noi trebuie să învăţăm cum să eşuăm în mod inteligent. El a zis, „Odată ce ai eşuat, analizează problema şi află motivul, pentru că fiecare eşec este încă un pas care duce spre catedrala succesului. Atunci când nu mai vrei să eşuezi este şi ultima ta încercare.”
Iată câteva sugestii privitoare la felul în care putem să facem din eşecuri succese:
- Confruntă cu sinceritate eşecul; nu simula niciodată succesul.
- Nu irosi eşecurile.
- Învaţă cât mai mult din ele; orice experienţă amară te poate învăţa ceva.
- Niciodată să nu foloseşti eşecul ca scuză pentru a nu încerca din nou.
- Este posibil ca să nu mai poţi recupera pierderea, să o repari sau să-i anulezi consecinţele, dar poţi deschide un nou capitol în viaţa ta - mai înţelept, mai sensibil, reînnoit de Duhul Sfânt şi mult mai hotărât de-a face ce este drept.
