Dumnezeu însuși împarte timpul.....

Daniel 12:3 ”….şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci”

Luminătorii sunt lăsați de Dumnezeu să împartă timpul. Cei mari și cei mici.
Domnul Isus Cristos care ”a strălucit în inimile noastre”, Lumina din noi ne face și pe noi luminători. Mici.
Stelele simbolizează pe cei ce au lumina în ei. Strălucirile noastre sunt diferite.

1 Corinteni 15:41 ”Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, alta strălucirea stelelor, chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea.”

Harul este felurit, strălucirea este diferită, numărul de talanți nu este același la toți.

Ce este de mirare la stele este locul lor aproape fix. Pe bolta cerului are fiecare locul ei, constelația ei, strălucirea ei.
Ce lecție pentru noi. Cel ce le-a creat după ce ne-a creat pe noi în El, a vrut să ne dea o lecție prin ele. Pentru El. Toate sunt pentru El.
Lecția statorniciei.
Până se va sfârși Taina lui Dumnezeu. Taina lui Dumnezeu este Domnul Isus Cristos în noi, în omul ascuns. Sfârșitul Tainei lui Dumnezeu este sfârșitul vremii ascunderii, ziua descoperirii fiilor lui Dumnezeu, când vom fi ARĂTAȚI împreună cu El. Până atunci avem fiecare calea și slujba pe care am primit-o de la Domnul Cristos. O bucată, o postată, peste care nu ne întindem. Nu cât de mult facem, ci cât de bine facem, multul sau puținul este determinat de măsura Harului care l-am primit.