Iadul este adevarul inteles prea tarziu!
Pacatul fiecarui om este instrumentul pedepsei lui, iar nelegiuirea lui ii este transformata in propriu-i chin.
Chiar daca lacrimile fiecarui pacatos condamnat ar fi cat un ocean intreg, totusi luate impreuna toate aceste oceane nu ar putea vreodata sa stinga macar o scanteie a focului cel vesnic.
Cei osanditi vor sta in iad atata vreme cat lui Dumnezeu ii este dat sa stea in paradis.
Moartea a doua este continuarea mortii spirituale, intr-o alta dar nesfarsita existenta.
In iad, chiar si Evanghelia este o veste proasta.
Acela va avea iadul ca datorie, care nu a primit cerurile in dar.
Prea tarziu! sta scris pe portile Iadului.
Dumnezeu nu are decat un iad si este al acelora pentru care pacatul a fost in mod obisnuit, un rai pe acest pamant!
Iesire- nu este un cuvant aflat in vocabularul iadului.
Si tu vei fi un credincios intr-o buna zi (?!) .
Daca niciodata nu ai crezut pe pamant, vei crede pentru totdeauna in iad!
Iadul poate fi o locuinta.
Dar cu siguranta, nu va fi un loc de odihna.
Oamenii nu se afla in iad fiindca Dumnezeu este maniat pe ei.
Ei se afla in manie si-n intuneric, fiindca ei i-au facut luminii, care se revarsa fara incetare de la Dumnezeu, ceea ce i-a facut omul care si-a scos singur ochii!
Daca imi este teama de pacat, nu trebuie sa-mi fie teama de iad.
Stiti ce face Cerul sa fie Cer?
Comuniunea cu Dumnezeu.
Dar stiti ce face Iadul sa fie Iad?
Este separarea de Dumnezeu!
Cei pierduti, vor suferi vesnic satisfacerea dreptatii divine, insa niciodata nu o vor satisface.
Acelora care sunt pentru Dumnezeu niste pacatosi incorigibili (incapatanati), Dumnezeu le va fi un Judecator implacabil (incapatanat).
In iad, pacatosul va fi totdeauna pe moarte, dar nu va muri niciodata.
Iadul va fi rasplata aceluia care nu a primit Cerul in dar".
Ziua Judecatii de Apoi este indepartata.
Ziua Judecatii tale, este aproape!
