duminică, 1 septembrie 2013

.Avem cea mai mare favoare "iertarea"

Unde si cum am ratacit?
unde, oare unde am gresit?
Inainte aveam mai multa teama si respect,
mai multa prejudecata dar inocenta..
Mai multa partasie cu El...
Ma durea stiind ca am gresit....
Acum? 

Acum gresesc si nu ma doare asa tare...
Cand am ratacit?
De cand sunt aici si nu mi-am dat seama ce se petrece cu mine?
Sunt in drum ...debusolata...
Stiu! Stiu! Stiu ce trebuie sa fac!
Asta trebuie sa ma faca fericita, sa-mi dea liniste...
Foarte putini cunosc scopul si sensul vietii...
Eu il cunosc....si totusi de ce m-am oprit?!
De ce stau aici deznadajduita....?
Ce mi s-a intamplat?
Cine mi-a furat sinceritatea si telul?
Unde mi-e blandetea, unde e teama, unde e misterul?
Am adormit?!
Stau si privesc in toate directiile.
Langa mine sunt oameni, oameni care alearga ...
Unii dintre ei cad, dar se ridica....
Isi sterg fruntea de sudoare, apoi isi leaga unii altora ranile,
in suferita zambesc si continua sa mearga,
dar altii cad, incep sa carteasca si se intorc din drum....
Unde se duc? 

Ii intreb... ma privesc in sila, tac si coboara...dar coboara.
Eu stau pe loc si ii privesc....sau cred eu ca stau pe loc...
De ce coboara, ei unde merg?
Stau muta si privesc...
eu am luat o decizie!
Merg inainte!
Chiar daca plang,
cad sau ma lovesc..
Ma ridic, sterg lacrimile si imi leg ranile...!
Nu sunt singura, sunt si altii care ma ajuta...
niciodata nu sunt singura!
aici...sunt atatia care zambesc si doresc sa ajunga la tinta...
vreau si eu!
Suntem multi si suntem fericiti!
Avem cea mai mare favoare "iertarea" si prin El,
CERUL asigurat!!!
Powered By Blogger

Dar ei nu cunosc gândurile Domnului, nu-I înţeleg planurile

El se va înfăţişa, şi va cârmui cu puterea Domnului, şi cu măreţia Numelui Domnului, Dumnezeului Său: vor locui liniştiţi, căci El va fi proslăvit până la marginile pământului.

visteria inimii

ogorul evangheliei