Cum lasi tu mama cu dor și -nsingurare?

Cum lași tu mama cu dor și-nsingurare?

Se desprinde gândul și nu își are locul lui,
De ce iubești tu,mama al tău pui?
Căci este micuț și poate cu mici păcate,
Dar drumul ei abia acum și-a deschis lăcate.

Atâta zgomot îți face inima lui,
Cum ai lăsat,măicuta ta  cu ochi căprui?
Abia de-ai făcut tu pasul înălțător,
Abia de-ai crezut ,visul  tău tulburător!.

Te strigă vocea ei și iți cere miluire,
Măcar în gând,tu nu ai venit la întâlnire,
Și ce folos ca lacrima pe obraz să meargă,
Daca nu e nimeni  să-i  o șteargă?

Îi obosită și chipul și trupul ei se îndoaie,
Și nimeni pe nume,nu spune :-“o mamă te doare!”,
Simte ca îi lipsești... ,cu fiecare zi-i fără de putere,
Un zâmbet pentru ea,deacuma e avere.

Și-a dăruit  timpul în rugă care vă  numește,
Pe rând ,cu drag  ea, pe  toți vă iubește.
Singurătatea-i se pierde  cu zile de așteptare bună,
 Un mesaj , o voce cu drag să-i se spună .

Doar sufletu-și ințelege ca vrea să mai rămână,
Un suflet de copil să poarte spre  lumină.
Și nici ochii osteniți nu vor să ațipească,
De-ar fi pe ai ei  copii, cu drag  pe toti sa -i privească.

De-ai fi s-o intrebi,cum se mai simte,
Vocea ei caldă,si brațele -i întinse de dragoste,
N-ar ști  sa spună, ....decăt că lăcrima-i veghează,
Cu ultima-i speranță, te așteaptă și oftează.

Cum lasi,tu mama să fie întristată neîncetat?
Iar vocea ei ,sa nu te doara un pic-n al tău suflet însetat,
Atit de mic ,de rău și răsfățat,ce poate s-o doboare
Precum un vânt,un soare ce dogoare.