Romani 11: 23-29/ Darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile

Am încheiat capitolul precedent cu întrebarea : 

-dacă vom parcurge în continuare calea apostaziei.

Putem concluziona privind în Romani 11:22.

 Ar fi aceasta pentru mine şi pentru tine care credem în Domnul Isus ?

 Ioan 10:28 şi 29 răspunde la întrebare:

-Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.

-Tatăl  Meu, care  Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu .

 În Israel, unii israeliţi au avut o relaţie personală cu Dumnezeu, dar în general poporul lui Israel era compus din oameni care nu-L doreau pe Dumnezeu. 

Acelaşi adevăr este pentru creştinism. 

Mulţi care se numesc creştini au o relaţie cu Dumnezeu pe baza credinţei personale în Domnul Isus, dar în general în creştinism creşte accentuarea pe baza unei experienţe emoţionale mai degrabă decât o experienţă adevărată de credinţă.
   Gândurile lui Dumnezeu nu mai sunt căutate.
 Biblia rămâne necitită.
 Ca urmare, Dumnezeu nu mai recunoaşte creştinismul ca mărturie a Lui pe pământ, astfel că El va trebui s-o judece. 
Aşa că trebuie să distingi între  responsabilitatea personală a cuiva înaintea lui Dumnezeu şi ceea ce Dumnezeu aşteaptă de la întreaga creştinătate şi sper că acest exemplu face mai clară distincţia. 
Acum vedem versetul 23. 
În acest verset, Pavel,spune că Israel va lua din nou locul în mărturia lui Dumnezeu pe pământ. 
Aceasta este o taină biblică. 
O taină  în Biblie este ceva care era cunoscut în Vechiul Testament, dar acum este făcut cunoscut. 
Această taină se referă la reprimirea şi acceptarea lui Israel, inclusiv timpul actual când Dumnezeu a acceptat alt popor pentruNumele Său.
 În Vechiul Testament aceasta nu a fost cunoscut. 
Pentru a evita să fii socotit singur “înţelept”,trebuie să realizezi că împietrirea sau orbirea care a venit peste Israel nu a venit peste tot Israelul, ci doar pesteo parte din el – masa necredincioşilor israeliţi – dar lasă loc unei rămăşiţe.
 Această rămăşiţă în final va fi tot Israelul, pentru că toţi israeliţii nelegiuiţi şi necredincioşi vor pieri la judecata lui Dumnezeu in timpul necazului cel mare. 
Ce va rămâne va fi considerat “tot Israelul”.
 Dumnezeu va merge cu noul Israel după “ceva intra numărul deplin al neamurilor” (versetul 25). 
Această ultimă expresie înseamnă că mărturia creştinismului pe pământ îşi va termina timpul şi va ajunge la capăt. Dumnezeu va tria (după răpire) pentru că“nu a rămas în bunătate”(versetul 22). 
După aceasta, Israel va deveni din nou obiectul dragostei Sale.

Răscumpărătorul sau “Mântuirea va ieşi din Sion” să elibereze pe poporul Său de duşmanii care doresc să-l distrugă. 
Multe profeţii ale Vechiului Testament spun ce se va întâmpla. 
Ei vor primi de asemenea asigurarea că va împlini legământul cu poporul Său, luându-le păcatele.
 Trebuie să fii eliberat de păcate ca să te bucuri cu adevărat de binecuvântările lui Dumnezeu. 
Sarcina uriaşă care va apăsa poporul, va fi respingerea Domnului  Isus. 
ÎL vor mărturisi ca Domn şi Dumnezeu îi va ierta.
 În Zaharia de la 12 la 14 se relatează cum se va întâmpla aceasta. 
Dumnezeu va respecta planurile Sale cu privire la poporul Său pământesc. 
El va face ce apromis, El nu va revoca planul Său.
 Israel se comportă acum ostil  faţă de Evanghelie, dar datorită alegerii,Dumnezeu îi iubeşte pentru că ei sunt descendenţii patriarhilor Avraam, Isaac şi Iacov. 
Acestora  Dumnezeu le-a dat promisiunile lor.
 Ca rezultat al necredincioşiei poporului  împlinirea promisiunilor a fost amânată
 Dar la Dumnezeu amânarea nu este o problemă.
 El nu-şi revocă promisiunile. 
El nu se răzgândeşte cu privire la ce a promis poporului Său şi celor pe care i-a chemat.