Acest subiect nou este despre Israel.
Dumnezeu a făcut tot felul de promisiuni lui Israel. Acum, după toate lucrurile pe care le-ai descoperit în această epistolă, se pare că aceste promisiuni n-ar putea fi niciodată împlinite.
Ai văzut cum, înaintea lui Dumnezeu, nu există nici o difernţă între iudei şi păgâni.
Ei sunt la fel de vinovaţi înaintea lui Dumnezeu. Singura lor cale de mântuire este credinţa în Domnul Isus Hristos.
Dar apare o întrebare de neevitat.
Cum rămâne cu toate promisiunile pe careDumnezeu le-a făcut lui Israel ?
Se vor împlini ?
Mai are Israel oare un loc deosebit în planurile luiDumnezeu?
Poate nu ştii cât de mult vorbesc profeţiile despre Israel in Vechiul Testament.
Dacă-i aşa, atunci Romani 9-11 este un loc minunat care te ajută.
În aceste 3 capitole Pavel tratează trecutul, prezentul şi viitorullui Israel
. Romani 9 se ocupă cu trecutul, 10 cu prezentul şi 11 cu viitorul.
Dacă eşti conştient de evenimentele curente în şi în jurul Israeleului, vei realiza semnificaţia prezentă a acestor capitole comparative cu din timpulîn care trăim.
Conţinutul acestor capitole are loc sub ochii noştri.
Dar hai să ne uităm mai îndeaproape la primele versete ale capitolului 9.
Ce se evidenţiază este dragostea tandră a lui Pavel pentru poporul lui.
Aşa căeste complet deplasat să afirmi, cum fac unii, că poporul Israel nu mai are de a face cu Pavel.
A fost dorinţa din inima lui pentru ei să devină părtaşi ai neprihănirii lui Dumnezeu.
Limbajul simplu din versetul 1 arată clar atitudinea lui faţă de Israel.
În versetul 2 poţi privi spre sentimentele inimii lui.
Cu aceste cuvinte, sentimentelelui sunt exprimate pentru că el a avut o mare dragoste pentru acest popor chiar în timp ce poporul a continuat să-l respingă pe Hristos.
În versetul 3 el doreste să să fie separat de Hristos printr-un blestem dacă aceasta ar fi dus la mântuirea lui Israel.
Acesta este un exemplu de dragoste divină pe care Pavel îl avea în inimă pentru aceşti oameni.
Moise a spus ceva asemănător demonstrâdu-le israeliţilor dragostea sa pentru poporul pământesc al lui Dumnezeu (Exod 32.32).
Dar atât Pavel cât şi Moise erau păcătoşi şi Dumnezeu nu le-a putut împlini niciodtă dorinţele.
Desigur, suntem în cunoştinţă de cauză, că la aceşti doi oamnei ai lui Dumnezeu,dragostea lor fierbinte pentru poporul lui Dumnezeu n-a fost o chestiune doar de cuvinte.
Ei s-au sacrificat pentru popor.
Pavel era legat de ei cu legături omeneşti, după trup, fizic, erau fraţi.
El îi numeşte israeliţi, nume pe care Dumnezeu l-a dat lui Iacov în Geneza 32.2b.
Apoi Pavel rezumă o listă de opt privilegii de care Dumnezeu le-a făcut parte:
-Înfierea (versetul 4).
Dumnezeu a înfiat aceşti oameni ca pe un fiu. Există o zicală care spune
- “ Un fiu bun este ca tatăl său”
Dumnezeu dorea ca aceşti oameni să fie ca El.
Aceasta ar fi fost pentru inima Lui o mare bucurie.
Slava (versetul 4).
Slava lui Dumnezeu a locuit într-un nor de slavă în mijlocul poporului Său.
Prin acest nor, El i-a protejat şi i-a condus prin pustie.Legămintele (versetul 4).
Aici voi menţiona două dintre ele.
Legământul lui Dumnezeu cu Avraam, a implicat faptul că El a fost obligat să-l binecuvinteze pe Avraam. Acesta a fost un legământ fără condiţii dinpartea lui Avraam.
Poţi citi despre acest legământ în Geneza 15:4-6.
Apoi există un legământ al lui Dumnezeucu poporul Israel făcut lângă muntele Sinai.
Prin acest legământ, poprul se obliga să îndeplinească anumite condiţii.
Dacă ascultau, ei beneficiau de binecuvântarea lui Dumnezeu.
Poţi citi despre acest legământ în Deutoronom 27-28.
Darea Legii (versetul 4)
Prin aceasta, Dumnezeu a dat legi neprihănite poporului, pentru ca să le facă viaţa cât mai comfortabilă.
Lucrarea (versetul 4).
Dumnezeu a dat instrucţiuni, pentru un serviciu divin complet urmărind prin aceasta să-i facă să ştie cum să jertfească, ce jertfe dorea El să primescă şi cu ce ocazie dorea El să primească aceste jertfe..
Promisiunile (versetul 4).
Dumnezeu a promis lui Avraam, Isaac şi Iacov binecuvântările pe care El urma să le dea.
Părinţii (versetul 5).
În primul rând, aceştia sunt Avraam, Isaac şi Iacov, cărora Dumnezeu li S-a făcut cunoscut în mod special şi personal.
În plus poţi gândi la oameni mari ca Moise, David etc.
Domnul Isus Hristos (versetul 5).
Atinge şi este în mod absolut apogeul acestei liste.
Domnul Isus a fost născut din aceşti oameni.
Spre slava Lui, Pavel adaugă:
- “Care este mai presus de toţi, Dumnezeu binecuvântat în veci”.
Aceasta este o mărturie importantă cu privire la umanitatea şi divinitatea Domnului Isus.
Acestea au fost prezente perfect şi complet în Persoana Lui.
De fapt, El este centrul a tot şi toate, totul totului tot, pentru totdeauna.
El este şi va fi binecuvântat în veci. Amin.
Citeşte din nou Romani 9:1-5.
Există cineva pe care îl ştii pentru care ai da orice ca el sau ea să fie salvat ?
Ai acum încă un motiv să te rogi încă o dată !
