Nu ni se spune nicicând cum o cheamă, ce vârstă a avut, nici despre familia ei. Expresia “aminteste-ţi de nevasta lui Lot” nici nu are în vedere amintirea de astfel de date biografice. Biografia cuiva nu este importantă în faţa lui Dumnezeu. Unde am fost, nu are importanţă, decât unde suntem şi unde mergem. Oricum noi nu putem altera trecutul nostru, decât dacă ne îndreptăm prezentul în vederea viitorului.
Expresia aceasta are rol de avertisment. Nu ni se spune să ne amintim de Avraam de exemplu, care după părerea mea ar fi un caracter mai pozitiv de memorizat şi studiat. Nouă nu ne plac avertismentele. Ne place pozitivul, ne place ceva ce ne inspiră, ce ne ridică şi ne motivează să fim la fel. Dar nu ne place să ni se spună: vezi să nu ajungi ca acela!
Ne place când romanele ce le citim se termină într-un mod pozitiv, când criminalul este răzbunat, când cei doi iubiţi despărţiţi prin forţa împrejurărilor au fost în sfârsitul cărţii reuniţi ca să trăiască fericiţi pe mai departe. Când romanele sau filmele se termină cu caracterul negativ câştigând, închidem cartea cu un gust amar în fiinţa noastră. Dacă acţiunea se gată neconcludent, plecăm acasă nesatisfăcuţi. Avem oroare ca cel rău să biruiască. De ce deci ne cheamă Christos la amintirea unui caracter negativ, care după istoria biblică, a eşuat în felul în care a eşuat?
Pildele scrise aici în Biblie, pozitive şi negative, sunt scrise pentru noi: 1 Cor 10:11 Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor. Domnul nu vrea ca noi să avem atitudinea copiilor care ling gemul de pe bucata de pâine şi apoi aruncă pâine la gunoi. Mâncarea ce ne-o dă Dumnezeu este bună doar mâncată integral.
Avertismentul acesta este adresat ucenicilor: Luca 17:22 Şi a zis ucenicilor: „Vor veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, şi n-o veţi vedea…. este adevărat că discuţia a fost declanşată de o întrebare a fariseilor (Luca 17:20) dar apoi Isus continuă să se adreseze ucenicilor! De ce nu le-a spus fariseilor să-şi amintească de nevasta lui Lot? Doar ei erau în mare pericol de a păţi ce-a păţit soţia lui Lot? Nu erau ei morminte văruite, nişte oameni care-şi păstrau religia de ochii lumii, în realitate fiind stricaţi şi corupţi? Ba da! Atunci, de ce ucenicilor le spune Domnul să se gândească la soţia lui Lot? Să vedem deci ce ne putem aminti de soţia lui Lot.
1. Soţia lui Lot l-a avut de unchi pe Avraam. A fost atât de aproape de cel ce cel dintâi a primit neprihănirea prin credinţă! A fost atât de aproape de cel care va fi mai târziu „tatăl credincioşilor”. Într-o lume întreagă de necredincioşi, ea a fost atât de aproape de unicul model de credinţă din tot universul, de Avraam. Cum ucenicii erau aproape de Isus. Cum suntem noi aproape de Domnul.
Ocaziile unice cer de la noi acţiuni şi rezultate unice! Cu cât mai aproape de Domnul suntem cu atât ni se cere mai mult. Evrei 12:25 Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să-L asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri. Ce a făcut soţia lui Lot cu oportunitatea aceasta? Ea a avut alte preocupări, s-a gândit la altceva. Când în sfârşit a ajuns în Sodoma şi Gomora, a ajuns în elementul ei. Acolo era bogăţie, lux, distracţii, lucrurile care să-i umple viaţa! Viaţa în corturi şi călătoriile permanent în căutarea unei patrii atât de elusive, nu era pentru ea! S-o caute Avraam, care aude voci şi care stă noapte uitându-se la cer, încercând să numere stelele, sau care numără nisipul de la malul mării! Nevastei lui Lot îi plăcea să stea într-un loc, aproape de tot ce era „plăcut şi convenabil”.
Nu ştiu câţi ani o fi avut Lot când s-a luat după Avraam, dar dat fiind vârsta lui Avraam, probabil că Lot o fi fost matur şi o fi fost deja căsătorit. Asta înseamnă că nevasta lui Lot a fost acolo când Domnul l-a chemat pe Avraam. A auzit repetate promisiunile Domnului faţă de Avraam. Ştiu că Avraam le-a repetat mereu, deoarece numai aşa a putut să-şi păstreze credinţa, dacă reînoia periodic amintirea promisiunilor lui Dumnezeu. Vezi, Avraam nu a fost chiar atât de diferit de noi! După cum noi trebuie să citim şi să medităm la Scriptura scrisă, la fel şi el trebuia să-şi împrospeteze şi să mediteze asupra scripturii orale! Dar auzirea acestor promisiuni nu a afectat-o de loc pozitiv pe nevasta lui Lot. Ea a avut viaţa ei secretă care şi-a găsit împlinirea în Sodoma şi Gomora.
2. Soţia lui Lot l-a avut ca soţ pe… Lot! Lot nu a fost un om oarecare. Ceva din unchiul său s-a lipit şi de nepot; e adevărat că nepotul a făcut alegeri greşite în viaţă, ca atunci când a ales cetăţile din câmpie. Dar, Lot a plătit pentru greşelile sale şi a fost salvat din cetăţi pentru că avea o calitate extraordinară! Era neprhănit: 2 Petru 2:7-8 şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi; (căci neprihănitul acesta, care locuia în mijlocul lor, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite;).
Soţia lui Lot nu şi-a luat în serios bărbatul. Probabil că fetele ei şi apoi ginerii au căzut sub influenţa ei, deoarece nici ei nu l-au tratat cu seriozitate pe Lot: Geneza 19:14 Lot a ieşit şi a vorbit cu ginerii săi, care le luaseră pe fetele lui: „Sculaţi-vă” a zis el „ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.” Dar ginerii lui credeau că glumeşte. Lot ar fi putut fi preotul casei lui, dar cui să-i fie preot dacă nimeni nu l-a luat în serios? Lot şi-ar fi putu conduce casa în neprihănire, dar cine a fost interesat in chestia asta? Nimeni! În orice caz, nu soţia neprihănitului acestuia. Când Lot îşi chinuia sufletul, când plângea la vederea neleguirilor, soţia sa îşi vedea mai departe de treburile ei. Ea nu s-a alăturat niciodată soţului ei în suferinţa pentru cei pierduţi.
